De la pădure - la dicționare (etimologia cuvintelor familiare) |
|
Există multe cuvinte în această scurtă improvizație care provin din numele animalelor.
Până acum, am folosit cuvintele limbii rusești native ca exemple. Cu toate acestea, există multe cuvinte - oameni din pădure, nou-veniți din munți și câmpii - în alte limbi.
Dorind să vorbească despre o eclipsă de soare, indienii Tupi ai tribului sud-american pronunță până în prezent următoarea splendidă frază: „Jaguarul a mâncat soarele”.
Analogiile aceluiași concept în limbile diferitelor popoare sunt foarte curioase.
Apropo, despre muște. Dintre spanioli, „prinderea muștelor” înseamnă „înrădăcinarea”; scânteile se mai numesc și muște (vorbim despre zăpadă - „muște albe”). Când un italian exclamă „Zboară!”, Este echivalent cu „Hush!”, „Tăcere!” În italiană, „roi de muște” - necazuri, griji; „Zbura oarbă” - buff-ul orbului.
Printre cuvintele străine camuflate se numără vaccinul (din latinescul „vacca” - vacă), serpentina (franceză serpentin, din șarpe - șarpe), torpila (din numele latin pentru pești de mare, rază electrică, torpilă).
Nu este un termen modern „tovarăș”? Acest cuvânt este împrumutat din limbile turcești, în care inițial însemna „tovarăș de comerț”. Cuvântul aceleiași rădăcini „marfă” însemna „vite”, apoi „proprietate, bun” și, în cele din urmă, „marfă”. O dovadă clară a procesului de apariție a relațiilor marfă-marfă: printre nomazi, vitele serveau drept principală măsură a bogăției și subiect de vânzare-cumpărare. În limba rusă, „marfă”, în sensul său actual, a fost fixată încă din secolul al XIII-lea.
Cuvintele „cochetă” și „cocardă” au, de asemenea, origine „cocoșă”. Cuvântul „cocktail” s-a născut în secolul trecut în Statele Unite, când lupta cocoșilor era la modă acolo. Cu un spirit antreprenorial cu adevărat american, proprietarii de unități de băut au început să amestece diverse băuturi, astfel încât amestecul să arate luminos și multicolor - exact ca o coadă de cocoș (în engleză - „cocktail”). Întrucât vorbim deja despre păsări, cuvântul „frill” (gușă de pasăre), împrumutat de la francezi în secolul al XVIII-lea, poate fi plasat și în aceeași familie de cuvinte.
Conform mitologiei grecești, Zeus a fost hrănit cu laptele ei de capra Amalthea. Chiar și după moarte, ea a beneficiat de pupila ei - din pielea lui Amal-teya, Zeus a făcut un scut care avea o proprietate cu adevărat miraculoasă: nicio armă nu-l putea străpunge. Zeus nu s-a despărțit niciodată de această „egidă” în lupte.
Măgarul a jucat un rol extraordinar în limbile iraniene. Iată ce spune Lev Uspensky despre acest lucru:
Iată câteva date mai interesante și nu prea cunoscute.
Krasnopevtsev V.P. |
Limba rusă este bogată și expresivă. V-ați întrebat vreodată ce rol au jucat animalele (și continuă să joace și astăzi) în formarea vocabularului nostru?
Spunem: „M-am ridicat cu primii cocoși”. Și, în același timp, nu contează deloc că nu există cocoși în casa noastră sau în apropiere. Am moștenit proverbul din acele timpuri străvechi, când toată Rusia țărănească, care nu cunoștea alte ceasuri cu alarmă, cu excepția celor vii, se ridica dimineața la semnalele cocoșului.
Spălăm sticlele de lapte cu o perie; iarna patinăm cu entuziasm; desfășurarea evenimentului următor, puneți o bifă în jurnalul de înregistrare; numim un tânăr cu mișcare lentă, vorbăreț - poiană, un iubitor de a repeta cuvintele altora - un papagal, un cocoș lent - un sigiliu, un om leneș - un bobak (marmotă). Angajându-se în proceduri cosmetice, o altă fashionistă nu va omite să-și planteze o aluniță artificială pe obraz - așa-numita muscă; De asemenea, un dispozitiv de observare cunoscut de toți în orice tip de brațe ușoare se numește vizor frontal. „Aceasta este doar o rață de ziar”, spunem cu dispreț despre raportul de presă deliberat fals.
Animalele au dat numele boilor podului și omizilor tractorului, macaralei și iepurașului soarelui, găinii și notorilor mănuși arici, bolile de fildeș și urs, un troliu de încărcare (englezii îl numesc crab) și rulouri de varză umplute, un vârf de jucărie (după sunetul urletului cu care se rotește) și capre (este curios că în poloneză, cehă și germană, cuvântul „capră” este folosit la singular în același sens).
Numele multor plante sunt asociate cu diferiți reprezentanți ai faunei. Iată doar câteva: mei de pui, crescători de capre, castane de cal, mazăre de șoarece, mure, delphinium, ferme de păsări de curte, picioare de gâscă și ceapă de gâscă, lacrimi de cuc, coadă de vulpe, mușchi de cerb, mufă, varză de iepure, rădăcină de maral, cămilă, urs spin, lupin (din latinescul "lupus" - lup), mușcat (din grecescul "geranos" - macara).
Discursul nostru beneficiază în mare măsură de figurativitate atunci când aplicăm definiții bazate pe caracteristicile notate cu precizie ale unui animal: ingratație felină, curajul leului, ochi de vultur, minte de pui, creier de pasăre, suflet de iepure, partea leului, puterea ursului, doza de cal, viteza melcului, țânțar mușcătură, viclenie de șarpe, loialitate de câine, inventivitate de vulpe, pofta de lup, sânge de pește, ascultare de oaie, blândețe de porumbel, bătaie de șoarece, tenacitate de taur, gingășie de vițel, capră. Următoarele expresii, aplicate la locul plânsului ”,„ ca o vacă și-a lins limba ”,„ ia taurul de coarne ”,„ ca apa de pe spatele unei rațe ”. Nu o poți spune mai bine?
Verbele „spune”, „vorbi”, „pronunță” sunt precise, dar uscate și impasibile. Este cu totul altă problemă atunci când luăm „spre închiriere” de la animale definițiile lor sonore caracteristice - ele conferă imediat vorbirii unei anumite persoane o culoare emoțională caracteristică. Comparați, de exemplu: „Ivan Petrovici a bombănit”, „fredonează un cântec”, „mormăie la nesfârșit”, „țipă nenorocirea”, „a râs gras”, „Svetlana a ciripit”, „toate urechile bâzâiau”, „dar nu ciripi ! "," Lătrat "," scârțâit "," ek gâfâit! "," Nu mai lătră! " (Notă - nu „scoarță”; ci „scoarță”: sensul figurativ de aici a necesitat chiar crearea unei forme verbale speciale).
Analogiile pot fi găsite și în alte limbi.De exemplu, în engleză dron înseamnă „zumzet” și „vorbește monoton”, chicoteală înseamnă „zăngănit” și „chicotit”; cackle - "cluck" și "chatter", scoarță - "scoarță" și "tuse" (grosolan).
Amintiți-vă, de asemenea, „labă”, care înseamnă „mână”, „bot”, care înseamnă „față” etc. fost nume indo-european pentru picior. „Unghia” este, de altfel, un derivat al „copitei”, adică „picioarele” ...
A induce în eroare, a dezmembra, a înghiți, a maimuța, a porcului, a ciupi, a se îngriji, a se înțelege - lista cu astfel de cuvinte-imagini poate fi continuată dacă se dorește.
... Câțiva oameni, după ce au mers în pădure după ciuperci, rătăcesc într-un singur dosar. Calea îngustă pe care o urmează șerpi. Între timp, devine rece, atât de mult încât te micșori involuntar. Unul dintre membrii companiei, un nefericit cules de ciuperci, este sumbru și supărat: merge fără să se uite la nimeni, copleșit. Și trofeele celuilalt continuă să crească și să crească. Încearcă să-l învingi! - Asta e tot tu, șoim, încruntat, nu e nimeni care să te ducă, bietul om, să savurezi! - un prieten și-a luat joc de învins. Și când el, supărat, a izbucnit și a aruncat ceva fierbinte ca răspuns, a adăugat calm: „Bine, bine, te rog să nu fii un cocoș”.
Lingviștii sunt conștienți de faptul că, adesea, într-unul sau alt cuvânt familiar, uneori complet neașteptat, va apărea fie o „coadă de lup”, fie o „față de vulpe” ticăloasă.
Luați, de exemplu, cuvântul „legătură” (și derivatul său - „vertebră”). Ar părea mai simplu - un cuvânt asemănător cu „sună”, „sună”. Dar nu! „Legătura” slavă comună a venit de la dispăruții în limba rusă zъvь - pește (comparați zuvisul lituanian în același sens). În unele dialecte, până în prezent, se păstrează semnificația originală a cuvântului „legătură” - o parte din pește.
Vechea coafură de sex feminin kokoshnik este o rudă directă a ... puiului. Cuvântul este derivat din „kokosh” (găină), prin asemănarea externă a unei coafuri cu un pieptene de pui.
„Vyturit” (alungare) se întoarce probabil la „tur” - „bizon”, care a servit drept epitet pentru un bărbat curajos (amintiți-vă de „Buitur Vsevolod” din „Campania lui Laici a lui Igor”). Inițial „turit” însemna „sperietură”.
Primul sens al cuvântului „sanie” (singular - „san”) este alergătorii, șerpii. Cuvintele care denotă culorile albastru și roșu se dovedesc a fi de origine „pădure”: primul este asociat cu culoarea penajului gâtului porumbelului, al doilea - cu „vierme”, „vierme”, din care roșu aprins vopseaua a fost extrasă pe vremuri.
În 1766, omul de știință francez Louis Antoine de Bougainville a plecat într-o călătorie în jurul lumii, în timpul căreia el și tovarășii săi au vizitat, în special, insula Haiti. Într-o carte publicată mai târziu (în 1771), Bougainville a dat o descriere excelentă a vieții insulelor și a inclus, de asemenea, un dicționar al locuitorilor Haiti în anexă. Cuvântul „emao” în limba băștinașilor însemna atât „rechin”, cât și ... „mușcătură”. Foarte multe, de știut, rechinii cu dinți ascuțiți i-au enervat pe haitieni, una dintre a căror ocupații principale era pescuitul pe mare!
Grecii, ca multe alte popoare din antichitate, au ales ca simbol preferat al conceptului de „suflet” fluturele, o fermecătoare fermecătoare cu aripi ușoare. Psihicul grecesc însemna atât „fluture”, cât și „suflet”.
O persoană care se îmbracă după ultimul strigăt de modă, „modă”, numim de obicei un dandy. Acest cuvânt și numele păsării - căldărel - sunt înrudite, iar primul vine de la al doilea.Într-adevăr, de ce să nu comparăm un dandy cu un cățeluș inteligent? Dar polonezii într-o situație similară au atras atenția asupra unei alte păsări pestrițe: în poloneză „tip” - „bazhant”, adică un fazan. De la francezi a venit la noi cuvântul „tip”, adică un om dandy gol. Literal tradus „tip” este un porumbel. Spaniolii îl numesc pe dandy lagartijo (șopârlă mică); Italieni - moscardino (șobolan mosc). „Primul” nostru rusesc (în dialecte „chapurnaya” - dapper) provine din dialectul „chapura” (heron).
La fel, expresia noastră de zi cu zi „se ridică”, care este complet transparentă asociată cu un cal, corespunde polonezei „stai cu bibanul”.
Faptul că pentru binecunoscutul tip de ciuperci - galbenele galbene - „printre oameni acest nume este ferm înrădăcinat și nu orice altul, este, desigur, de vină pentru înșelătoria roșie - vulpea. Originea „Vulpii” (din „fuchs” - vulpea) și cuvintele limbii germane, adică o persoană cu părul roșu, o monedă de aur și, de asemenea, un necinstit. Italienii numesc ciuperca chanterelle, totuși, „gallinaccio” (curcan); dar vulpea („volpe”) se referă la rugină, o boală a cerealelor.
La fel ca germanii, pe baza asemănării culorilor, spaniolii numesc persoana roșcată, dar au ales nu o vulpe pentru comparație, ci un leu: în spaniolă „leonado” - similar cu un leu, sub un leu. Vulpea engleză (vulpea feminină) o numește pe femeia ursuză.
Verbul rusesc „cram” (cu rădăcina „bizon”) corespunde exact germanului „bufon” (din „bufon” - bizon, bizon, bivol).
Germanii mai au un alt sinonim pentru memorarea mecanică oarbă: „boi” - din „ock” (taur). Și în spaniolă, „înghesuie” - „pui de trapa” ...
Este imposibil de negat inteligența germanilor, care au numit ghilimelele „gensefuschen” - „picioarele corbii”, nu pare? Trebuie să aducem un omagiu observației americanilor, care au adoptat verbul „opossum” (a pretinde, a juca prost). Opossumul (șobolan marsupial), care trăiește în America de Nord, are o abilitate uimitoare de a pretinde că este mort în momentul pericolului iminent: înșelătorul se află cu capul aruncat înapoi, gura deschisă și ochii glazurați - nici nu dă și nici nu ia morții !
Din latină, cuvântul „mușchi” a migrat în multe limbi europene, strămoșul cărora a fost „mus” (șoarecele). Cuvântul slav comun „mușchi” (cf. „sub braț”) este derivat din același „șoarece”.
„Batista specială obișnuită pentru un francez până în prezent este legată indisolubil de ... muște:„ mushoir ”(batistă) provine de la„ mush ”(muscă). Acesta a fost cazul încă din secolul al XIII-lea, când noutatea toaletei a venit în Franța din Italia vecină. Evident, în acele vremuri, o batistă era folosită nu atât pentru scopul propus, cât pentru a spăla insectele enervante.
Gazela nu este doar o antilopă, acesta este și numele unei strofe cuplete de origine estică.
Numele figurii geometrice - oval - ne-a venit de la francezi și l-au format din cuvântul latin ovum, care înseamnă „ou”.
Tipul de transportor „melc” este un cuvânt german (Schnecke), care înseamnă „melc”.
Termenul „moleskin” este de origine engleză, aplicat țesăturii de bumbac deosebit de dense și durabile. Înțelesul literal este „pielea aluniței”.
În multe limbi, inclusiv în rusă, se folosește expresia „pisică în bătaie”; metafore mai detaliate se bazează pe această imagine: „nu purtați o pisică în sac” - să vorbiți clar (italiană); „A scoate pisica din geantă” - a divulga un secret (german).
După ce s-au familiarizat mai întâi cu un material nou - vata, francezii l-au comparat cu puful de gâscă obișnuit: „watt” (vată) este format din „ya” (gâscă).
Jurământul „karga” a venit în limba rusă din limba tătară, unde înseamnă „corb”.„Vacanța” a fost deja discutată în capitolul „Cei mai bătrâni locuitori ai spațiului”. Originea „Pesie” și cuvântul italian „kanalya”.
„Șarpele” este progenitorul nu numai al „serpentinei”, ci și al „furtunului” - cuvinte de origine germană. A venit la noi în anii 1920, adică destul de recent.
Grecii antici acordau o mare importanță festivităților dedicate zeului fertilității Dionis. Participanții la festivități s-au îmbrăcat de obicei în piei de capră, iar cântăreții și-au atașat coarne de capră, înfățișând însoțitorii mitici ai lui Dionisos - zeități cu picioare de capră, satiri. Corul a cântat laude în cinstea lui Dumnezeu, pe baza acestor idei populare, a apărut ulterior tragedia - un tip special de artă dramatică. Copilăria îndepărtată a tragediei a lăsat o amprentă de neșters pe numele său: vechiul grec „tragos” înseamnă „capră” în traducere, iar „oda” înseamnă „cântec”. Astfel, sensul literal al termenului nu este altceva decât „cântecul caprelor”!
„Aplauze puternice, transformându-se într-o ovație permanentă”, auzim adesea la radio sau citim în ziare când vorbim despre întâlniri aglomerate. Cuvântul „ovație în picioare” are, de asemenea, un fundal solid care datează din zilele Imperiului Roman. Așa cum a scris istoricul Plutarh în Biografiile sale comparative: „exista un obicei potrivit căruia un comandant sacrifica un taur la un mare triumf, iar o oaie la unul mic. Oile în latină sunt „ove” (ovule), de unde și denumirea „ovation”. ”
Și un termen tehnic atât de modern ca „agregat” își datorează originea animalelor: în latină, „grags” este o turmă. Din participiul roman „aggregatus” (adunat într-o turmă, într-o grămadă) s-a născut conceptul internațional al agregatului ca o mașină complexă.
Cuvântul „examen” a venit și din latină în limbile europene. Se pare că vechii romani numeau un roi de albine ieșit un examen, iar mai târziu (prin similaritatea mișcărilor oscilatorii) - de asemenea, o săgeată la o scară obișnuită. Chiar mai târziu, examenul a intrat în uz ca „cântărire” într-un sens figurat, adică „testare, verificare” - în acest sens este folosit de poetul Ovidiu.
De la păsări, omul a învățat să zboare; explorând modelele de zbor al păsărilor, el a creat primul său avion mai greu decât aerul. Cea mai strânsă legătură între inginerie și un model viu înaripat se reflectă în terminologia modernă. Cuvântul „aviație” și numeroasele sale derivate se întorc la latinea avis (pasăre). Primele vehicule zburătoare care foloseau principiul zborului flapping au fost de asemenea numite pticelet („ornitopter” în greacă).
De asemenea, cuvântul „dulap”, care este de origine turcă, înseamnă „gard pentru vaci”.
Cuvintele „lupă”, „tungsten”, „liceu” sunt asemănătoare cu „lupul”. Latina lupa („tumoarea lupului”, o tumoare rotundă sub piele, - de la „lupul”), prin asemănarea formei, a trecut la o lupă. „Wolfram” este o adăugire a cuvintelor germane „lup” (lup) și „berbec” (noroi). Astfel, în traducere, numele acestui metal refractar sună ca „noroi de lup” sau „spumă de lup”. Germanii au împrumutat numele din latină (spuma lupi - spumă de lup).Faptul este că tungstenul - un tovarăș al minereurilor de staniu - a interferat cu topirea staniului, transformându-l într-o spumă de zgură („a devorat staniu ca un lup o oaie”). În ceea ce privește liceele - instituții de învățământ speciale, prototipul lor a fost faimosul liceu din Atena antică. Numele lyceios (lup) este asociat cu cultul lupului Apollo.
Dar printre cuvintele „cocoș” ar trebui atribuit „pui” și „prostii”. „Trigger” a venit la noi din poloneză, în care kurek este o hârtie de urmărire semantică din germanul Hahn - „cocoș” în sensul de „trăgaci de armă”. Cocosul englezesc (cocoș) înseamnă și „cocoș”. Galimatias francez (nonsens) este formarea de cuvinte a studenților parizieni. Înțelesul inițial este „cunoașterea cocoșului”, deoarece constituenții provin din latina gallus (cocoș) și din greaca mathea (cunoaștere).
Caprele își datorează originea „carcasei” rusești (haina din piele de oaie, anvelopă), „capriciului” francez, „egidei” grecești (protecție, patronaj). Primul dintre ele revine la cuvântul „piele”, care inițial însemna „piele de capră”. Capriciul francez (încăpățânare) are un predecesor - capriccio-ul italian, „manieră de capră” (în italiană sarga - capră).
„Pasul vulpii” este o traducere literală a cuvântului „foxtrot” (în engleză „fox trott”), pe care inteligența necunoscută a denumit-o newfangled fast dance.
Originea „calului” - „cavalier” și „mareșal”. Sursa primară a primului a fost latinul mediu cavallarius - călăreț (din cavallus - cal). „Mareșalul” (din marahul vechi marah - cal și scară - servitor) aparținea inițial în statul francilor servitorului regelui care se ocupa de cai; cuvântul a căpătat semnificația celui mai înalt cip militar în secolul al XVI-lea.
Cuvintele „vafe” și „vafe” sunt derivate din Waffel german, care la rândul său este derivat din Wabe (fagure de miere). Suprafața în carouri a fagurelui a dat naștere unui astfel de nume, mai întâi pentru fursecuri, iar mai târziu pentru prosoape.
Știm deja cât de important este elementul similarității externe în formarea cuvintelor. Nu este o excepție - și numele uneia dintre metodele de înot - fluture (tradus din engleză - „fluture”): valurile mâinilor înotătorului seamănă cu fluturarea unui fluture. Nu cu mult timp în urmă, un stil special - „delfin” a fost scos din fluture.
„În limbile iraniene, cuvântul„ măgar ”, care se alătură altor substantive, le poate da un fel de semnificație amplificatoare sau măritoare. Deci, "kharmush", adică "măgar-șoricel" înseamnă "șobolan", "harsang" - "măgar-piatră" înseamnă "bloc de piatră". Prin urmare, „harbuza” ar trebui înțeleasă ca „un castravete de mărimea unui măgar”, „castravete” („harbuza” - „măgar-castravete”, „pepene galben”, care în rusă s-a transformat în „pepene verde”) ”.
Animalele au „dat” oamenilor multe unități de măsură. Feddanul arab (sinonimul persan dzhuft) înseamnă în primul sens o echipă de boi, iar în al doilea, un complot cultivat în timpul sezonului de aceeași echipă; dimensiunea sa, în funcție de zonă, variază de la 6 la 7 hectare. Exista o unitate de măsură atât de subțire precum grosimea părului de cămilă. Încă din mileniul al treilea î.Hr., asirienii au folosit unitatea „măgăruș de măgari” (imeru).„Pachetul de măgar” (harvar) a fost o măsură de greutate în Azerbaidjan în veacul al 15-lea, avea 295 kilograme. Finlandezii au încă o măsură de lungime a "peiinkuulum" egală cu 10 kilometri - chiar la această distanță s-a considerat posibil să auzi un câine lătrând din cele mai vechi timpuri. Și, în sfârșit, celebrul „cai putere”, egal cu 75 de kilograme.
Vechii indieni au inventat un sistem complex de control asupra corpului fizic pentru a-l îmbunătăți - hatha yoga. Complexul include câteva sute de asane (ipostaze) corespunzătoare formelor caracteristice ale diferitelor obiecte, figuri sau posturi ale animalelor. În lista asanelor, găsim ipostazele unui leu, cobră, crocodil, barză, cămilă, lebădă, pisică, greier, broască, cocoș, țestoasă, melc, pește. Există, de asemenea, „fața de vacă” asana. În India, hatha yoga este recunoscută oficial, este obligatorie (împreună cu gimnastica europeană) predată în armată.
Și mai izbitoare este metoda de diagnosticare a bolilor, care își are originea în vechea medicină tibetană, care se bazează pe ritmurile pulsului. Există 400 (!) De tipuri de puls înregistrate și fiecare dintre ele poartă numele unei păsări. Deci, ritmul pulsului unei persoane sănătoase se numește „cuc”; o persoană care se află în moarte are o „ciudată”.
| Ce este etologia? | Spanielii |
|---|
Rețete noi
