Sus si jos |
|
Și totuși, cea mai modernă stilistică funcțională nu poate abandona cel puțin diviziunea clasică a vorbirii în trei sexe - înaltă, medie și joasă - cunoscută în retorica antică și pentru limba rusă indicată de M.V. Lomonosov. Care este natura acestei diviziuni? Să încercăm să o înțelegem folosind exemplul unuia dintre cele mai importante fenomene din stilistică - sinonimia. În practică, problema sinonimiei dicționarului este rezolvată prin selectarea cuvântului dorit dintr-o serie de cuvinte similare în sens și menținerea egalității silabei. Cele mai subtile nuanțe semantice pot fi exprimate prin sinonime ideografice, adică cuvinte care caracterizează conceptul din diferite părți: fermecător - adorabil - fermecător - captivant - vrăjitor ... Sinonimele stilistice diferă în ceea ce privește culoarea, pe care fiecare dintre ele o dă afirmației : față - fizionomie - față ... De obicei, aceste proprietăți ale sinonimelor - pentru a distinge între sens și vorbire color - apar simultan. De parcă cuvintele moarte și moarte ar fi sinonime pur stilistice: primul aparține unui stil neutru, mijlociu, al doilea unui stil înalt, este mai solemn. Dar NS Leskov găsește diferențe semantice în ele: „Moartea lui nu putea fi numită în niciun caz moarte: era tocmai dormirea, urmată de somnul etern al celor drepți”. Să ne amintim de binecunoscutul „soț sau mai degrabă soț” al lui Cehov, „nu ochii, ci ochii” lui Fadeev. Capacitatea de a aplica această tehnică artistică stă în limbajul în sine, deoarece semnele lingvistice - cuvintele - spre deosebire de alte semne, de exemplu, cele matematice, sunt împovărate cu un sens mai mare decât desemnarea simbolică și o simplă nominalizare (denumire). Selectarea cuvintelor sinonime nu devine niciodată o operațiune pur tehnică, deoarece un cuvânt nu numai că „formează” o afirmație, ci și formează conținutul ei. Să subliniem că, în acest sens, vorbirea artistică nu diferă de oricare alta. Nu înseamnă asta că conceptul de înalt și de jos este inclus în înțelesul cuvântului? Da, atribuirea unui cuvânt unui anumit stil de vorbire nu este doar o caracteristică de clasificare externă. Transmitem cu adevărat sensul eliminând cuvântul de pe cel mai înalt sau cel mai mic raft stilistic, scoțând cuvântul din celula cutiei de tipografie stilistică, sub forma căruia stilistica funcțională modernă ne prezintă limbajul. Se pare că cuvântul conține nu numai conceptul de obiect sau fenomen al lumii reale sau mentale (are un conținut logic), ci transmite și ceea ce suntem înclinați să numim de obicei „spiritul limbajului”. Ca niște cristale separate, dotate cu proprietățile întregii mase de materie, cuvintele au absorbit experiența lingvistică colectivă a națiunii, au surprins întreaga istorie a culturii spirituale și materiale a oamenilor. În acest sens, ar trebui să înțelegem afirmațiile despre reflectarea în limbile naționale a unor moduri speciale, deosebite de gândire socială a colectivelor umane - națiuni. Acum o sută de ani, ceartând cu reprezentanții școlii logico-gramaticale din lingvistică, remarcabilul lingvist rus Alexander Afanasyevich Potebnya a scris: „Gramatica logică nu poate înțelege gândul care stă la baza lingvisticii moderne și se obține prin observare, și anume că limbile diferă unele de altele nu printr-o formă sonoră, ci prin întreaga structură a gândirii exprimată în ele și prin toate influență asupra dezvoltării ulterioare a popoarelor.Diferențele individuale ale limbilor nu pot fi înțelese prin gramatică logică, deoarece categoriile logice impuse de aceasta limbii nu au diferențe naționale ". Limbile naționale moderne, în special limbile cu o tradiție literară veche de secole, sunt bogate în mijloace de expresie sinonime. Cu toate acestea, aceste resurse critice ale limbajului sunt organizate diferit în diferite limbi. În franceză, ideea de înalt și de jos este întruchipată în Nu dorim să micșorăm meritele francezei și englezei cu concizia de referință, să ne oprim mai detaliat asupra modalităților de exprimare a ideii de înalt și scăzut în dicționarul rus.
Fedor Ivanovici Buslaev a scris asta „Cel mai important mijloc de a distinge sinonimele este esența producției de cuvinte și istoria limbii”. Însăși aspectul și, timp de multe secole, dezvoltarea limbii literare rusești a fost influențat exclusiv de limba slavonă veche (bulgară veche), asemănătoare cu originea. Aceasta este limba celei mai vechi scrieri și culturi slave. De asemenea, a moștenit bogăția culturii bizantine. În dicționarul nostru literar, patrimoniul slavonic bisericesc vechi este principala sursă a înaltului. Acestea sunt cuvinte libere și forme înalte. În conștiința lingvistică a oamenilor educați și analfabeți, ei se opun întotdeauna cuvintelor rostite folosite în viața de zi cu zi. Iată cuvântul slavon vechi pentru porți în Pușkin: „Scutul tău la porțile Constantinopolului”... Pe lângă versete, acest cuvânt este folosit doar în unele expresii și nume: dușmanul înțelepciunii, porțile regale. Cuvântul este ridicat, nu există nicio îndoială. Și pentru numele obiectelor simple și nu într-o silabă înaltă, se folosește cuvântul nativ rusesc gate. Dar cu adevărat: au venit necazurile - deschide poarta! Două circumstanțe - în primul rând, capacitatea extraordinară a limbilor slave de a produce cuvinte și, în al doilea rând, apropierea mare a limbilor frate slavone bisericești și rusești - au dus la apariția a numeroase cuiburi de vocabular în limba rusă. Acestea includeau cuvinte care aveau o semnificație și o culoare stilistică variate, de exemplu, cele vechi, cum ar fi portarul, portarul, portarul, portarul, portarul (anterior același cu portarul, acum sportiv), guler, poartă, guler ... Turgenev are: „Iată periferia. Vagonul descalecă, caii pufnesc .. gulerul se deschide cu un strigăt. "... Miercuri combinații ale icoanei porții (care atârnă în biserică deasupra porților regale) și stâlpului porții (care ține poarta). În timp, nu numai sensul cuvintelor (conținut logic) se poate schimba, ci și locul lor, "Greutate" în dicționar, colorare stilistică. Iată limba rusă, folosită parțial doar în dialectele noastre regionale, verbe cu aceeași rădăcină a porții! Porți \ turn, turn, turn, turn, turn, turn, turn ... - nici măcar unul înalt. Iar verbele slavone vechi, complet rusificate și, prin urmare, și-au pierdut înălțimea, să se întoarcă, să seducă. Fosta colorație a slavismului vechi se păstrează numai în această expresie, folosită într-o silabă înaltă: „Să te abate de pe calea adevăratului (adevărului)”... Acest verb în alte contexte și verbul returnează în toate, fără excepție, sunt neutre din punct de vedere stilistic. În capacitatea extraordinară a limbii ruse de a produce cuvinte, compilatorii dicționarelor sinonime rusești văd principala dificultate a muncii lor.Faptul este că în limba rusă este ușor și liber de aceeași rădăcină să formezi cuvinte care deseori coincid și sunt foarte apropiate ca semnificație și colorare stilistică. De exemplu, acțiunea asupra verbului harden - harden poate fi numită cuvintele hardening, hardening, hardening; din substantivul zăpadă, puteți forma adjectivele zăpadă și zăpadă. În cazurile în care rădăcina în sine este reprezentată nu de o singură opțiune, ci de două, cuibul de cuvinte înrudite poate fi foarte numeros, iar relațiile semantice și stilistice sunt destul de complexe. Nu este dificil să arăți un contrast puternic între media ridicată scăzută sau înaltă și scăzută în exemplele literare. Judecând după date „Dicționarul limbii lui Pușkin”, în care toate cuvintele poetului care au ajuns până la noi (nu numai pentru opere de artă, ci și pentru jurnalism, scrisori și toate lucrările), AS Pușkin a folosit verbul pentru a lucra o singură dată - în remarcabila sa creație genul low - in „Povestea preotului și a lucrătorului său Balda”: Bietul diavol s-a târât sub iapă, Forţat M-am ocupat ..., și verbul a împinge de două ori - aici și chiar în „Povestea țarului Saltan” (același gen scăzut): Fiul s-a ridicat în picioare, Mi-am sprijinit capul pe fund, Am făcut un mic efort ... Mult mai des, și în lucrări de diferite genuri, Pușkin folosește sinonime neutre în colorarea stilistică a cuvintelor de tulpină și tulpină - verbul tulpină - tulpină și unitățile frazeologice tulpină, de exemplu: A fost acel moment vag Când Rusia este tânără În lupte care încordează puterea, Curaj cu geniul lui Petru. („Poltava”). Ridică-te, O Grecia, ridică-te. Nu e de mirare că mi-am încordat puterea Nu este de mirare că abuzul de Olimp și Pind și Termopile au șocat. („Ridică-te, O Grecia, ridică-te ...”). După cum puteți vedea, în operele genului înalt, Pușkin a folosit frazeologismul pentru a-și încorda forța. Acum câteva sarcini. Când alegeți cuvinte din diferite coloane, formați toate combinațiile posibile de semnificație. Indicați colorarea lor stilistică în vorbire: livresc, neutru, colocvial, colocvial. V. Deryagin. Publicații similareCiteste acumToate rețeteleCiteste acum |
Conceptul de înalt și scăzut într-o limbă ne poate părea oarecum depășit. La urma urmei, stilistica practică a dezvoltat un sistem ramificat de stiluri funcționale. Utilizarea diverselor mijloace de vorbire este strict reglementată în conformitate cu circumstanțele și scopul declarației.
